anus nous

leru-i ler, florile-s dalbe, primele zile ale anului sunt ca menstruaţia. diverse dureri, ganduri negre, chef de dat cu sabia şi paru ca să moară adversaru’. să nu uitam sms-urile multe şi penibile, abia aştepţi să nu mai curgă.
ce ne mai aduce nou anul nou? multă sănătate, prosperitate şi linişte în suflete. muie şi sacâz!
ce sperăm să ne aducă? o bere românească bună şi neapărat un zid de apărare în jurul bucureştiului. de ce avem nevoie de zid? dacă nu ştiţi, cred că ar trebui să fiţi în afara lui!
mai sperăm să moara şi capra vecinului, să câştigăm la loz în plic o garsonieră în prelungirea ghencea, la un bărbat divorţat cu cielo sau la o ţoapă cu iz intelectualo-provincial.
hai sictir şi să fiţi iubiţi (protejat)

Advertisements

să trăim bine

facerea de bine e futere de mamă! cam asta se poate auzi la orice colţ de bloc, pe un fundal compus din zgomot de bomboane agricole, supte şmechereşte în colţul gurii, gâlgâituri zgomotoase de bere la pet, o râgâială ca la carte şi o băşină triumfală cu iz de acuadigio, luat la schimb din dragonul roşu, pe un telefon cu display-ul spart dar la care ţine bateria.
e ok, pe bune, societatea intelectualilor nu poate exista la fel cum nu există pădure fără uscături, parcă aşa era proverbul.
să continuăm; dacă dai colţu (la propriu) e posibil să se audă o altă perlă filosofică…bine faci…bine găseşti. sau varianta puţin stilizată…oferă şi ţi se va oferi.
ce frumos!
ce profund!
fantezii cu negrese! laser frate! oferă un bon de masă, furat de la nevastă din geantă sau, de ce nu, de la puradel din ghiozdan, noaptea sub podul grant si vei fi supt cu o dragoste incomensurabilă de o domnişoară cu o voce laringotomică. atenţie, penicillin not included!
meal box-ul kfcist de un bon e în pericol mare!
ce rost are să mâncăm pui modificat genetic şi să ne crească un al treilea coi, eventual în talpă? mai bine alegem meniul “lovin’XXX”. dăm un bon şi primim iubire…şi lăţei.
bineînţeles, există şi variantele: premiumXXX (lăţei-free, cash only), extraXXX (servicii complete+dating+kids, property must-have) şi feelingXXX (dai cu sentimentu’ ca să forţezi robinetu’).
poftă bună!
urmează ultimul colţ. whatifiştii…ce-s ăia? eternii neînţeleşi, nehotărâţi şi interesanţi…mai pe româneşte, cei ce se satură de prea mult bine, sau nu de prea mult rău. ce n-aţi auzit de “e rău cu rău dar mai rău e fără rău” sau “ca să nu te saturi de cele care-ţi plac, trebuie să înveţi să flămânzeşti”.
this is fuckin’ sick, dude!
strâng din buci ca să nu mă atace sătulul-şef George Michael sau argatul Botezatu’ şi…I’ll keep walking ca şi Johnnie…care Johnnie? Walker, bineînţeles!

artistul şi talentosu

bucureşti, 06 sept. 2010 (cred), ora…nu contează ora, pana termin postul va fi alta. aşa am invăţat la şcoală, să nu trăim în trecut, doar prezentul contează! simplu ca la bodega, te-ai îmbătat, vomiţi, te ştergi la gură şi continui. ceva de genul “live the moment mother-fucker”, slogan de rock-star cirotic.
lăsând la o parte introducerea malefico-inutilă să trecem la subiect, cifra 3, cifră fatidică, capra cu 3 iezi, cei 3 purceluşi, cei 4 mari apostoli care erau de fapt 3 – Luca şi Matei, etc.

asemănare: talent – prezent în ambele imagini, diferenţă de cultivare a darului nativ, rezultatul vorbeşte de la sine

asemănare: scopul scuză mijloacele, diferenţă…chiar scuză???, rezultatul…niciunul în ambele cazuri

asemănare? nimeni? deosebiri? deosebirile sunt cele importante, rezultate diferite întotdeauna.

tripletul idee-acțiune-consecință e încă valabil. la fel ca guma orbit, după ce expiră i se schimbă ambalajul.

temă pentru acasă!

el şi ea=ei

joi…un fel de preludiu lung pentru weekend. puţină ante-plăcere combinată cu nerăbdare şi ceva suspans. suna bine…dar mâine va suna şi mai bine. doar e vineri, suntem îndrăgostiţi…şi eu sunt foarte gay cu fraza asta!
revenim, subiectul perfect pentru azi? cupluri celebre.
daaaaaa!! e la fix, tuturor ne-a trecut pe la ureche aşa ceva, un subiect uşor, destul de neinteresant, puţin pentru mame şi corporatişti plictisiţi, dar care ne captează uşor atenţia. un fel de “dansez pentru tine”, nimeni nu se uită la aşa ceva dar se ştie “despre ce e vorba” şi are un rating foarte mare.
aşa că pornind de la versul paraziţilor “noi doi şi un coş de gunoi”, deviem, generalizăm, exagerăm şi încep să apară:
+ Al Bano şi Romina Power!!!! îi mai ştiţi pe aştia doi cu sempre-sempre-ul lor? o combinaţie de harry potter şi membru de cosa nostra, mulată pe 190cm de americăneasă cu tente dominatrix. sempre-sempre sculacciata!
+ JR Ewing şi Sue Ellen. laser frate! miss alcoholic texas şi cristi minculescu de dallas, omul căruia nu i-au ajuns doi ficaţi pentru a filtra spirtul tras prin pâine;
+ Aurelian Temişan şi Madonna Loredana Groza, în a doua cădere a constantinopolului. potrivire perfectă! ţigănuşul şuţ de bucureşti, cu ghiul şi blugi turceşti din dotare, blondina oxigenată, proaspăt coborâtă din autobuzul one-way de istanbul, cuplu românesc autentic de nota 10!
+ batman şi robin catwoman. latex, biciuri şi cătuşe. nasty pervs!
+ robin hood şi merry men (toţi). gay pride în pădure…luaţi poziţia corectă şi trageeeeeţi!
+ mario şi luigi. un cuplu virtual cu tentă sexuală 0 (sper), al dracului de entertaining, cel puţin pentru mine. cică s-ar purta şi acum, nu pe sega ci pe messenger, doar că cei doi instalatori funny s-au transformat în doi masturbatori trişti; game over! insert coin!
+ ţiganca din faţa şcolii generale şi punga ei de seminţe (făcute în oala de noapte), în care erau înfipte cu grijă 3-4 gume turbo -10 lei bucata;
+ Michael Jackson şi Macaulay Culkin. am inţeles acum de ce billie jean was not your lover…
+ câteodată, eu şi cuba libre.

cheers!

live fast, die young

un motto destul de banal, oarecum învechit, toţi vrem să fim puţin wild, rebeli, bărbaţi adevăraţi sau femei sălbatice, bla bla bla. mai bine am fi noi înşine.
tovarăşilor, se vede când sunteţi fake! stop it!
in fine, asta e altă discuţie, să revenim la oile noastre. varianta autohtonă a celebrului motto: viaţa e prea scurtă ca să…ca să ce? depinde acum, fiecare cu păsărica lui, doar suntem monogami.
dăm un search pe gugăl si putem completa punctele de suspensie.
primul rezultat – să ne grăbim. destul de corect, graba nu strică doar treaba, părerea mea că face timpul să treacă şi mai repede. soluţia? stay away from bucharest!
al doilea rezultat – să o irosim cu regrete. atunci de ce se mai scrie pe cruci “regrete eterne”?
next one – pentru un job nepotrivit. wtf? corectez: pentru un blow-job potrivnic.
alte rezultate:
+ pentru toate visurile mele – Andreea Marin. ne laaaaaşi??? când priscilla presley de românia filozofează, sunt atins, vărs o lacrimă, mă închid la prohab şi trec mai departe;
+ brandi şi baronu – viaţa e prea scurtă/versuri manele. wtf again???? se pare că pentru unii nu e suficient de scurtă…
+ viaţa e prea scurtă să faci un lucru singur. Cere AJUTOR! mda…util în unele dimineţi de sâmbătă, când nu prea se nimereşte gaura cheii, se poate cere ajutorul unui vecin sau la ponpieri pompieri. bună dimineaţa, e o pisică cocoţată într-un copac pe strada x, nr. y…şi dacă tot veniţi, ajutaţi-mă să nimeresc gaura…gaura cheii mă refer…
sigur că toţi visăm să fim suntem filozofi, poeţi (în special românii) sau alţi artişti, dar nu e aşa…stop dreaming!
hai să vă zic şi eu una: viaţa e mult prea scurtă să ne mascăm şi să fugim de ea – invenţie proprie lipsită de talent.
şi mai e una bună: “viaţa e prea scurtă ca să te cerţi cu Angelina Jolie” – Brad Pitt
nice, dude!

zombieland bate filmul

un film de nota 9, nu mă întrebaţi care ar fi de 10, nici nu aţi avea cum, special am eliminat commenturile. revenim, exact abordarea corectă a acestui gen, umor negru, sânge din belșug…caterincă, pe un limbaj urban de cartier mărginaş. la urma urmei la asta ar trebui să ne gândim când auzim cuvântul zombie…o gloată de măscărici mânjiți cu mcflurry și noroi, alergând debusolați în timp ce se hrănesc cu o turmă de nevinovați. nu prea înțeleg ce caută scenariul într-un film de genul ăsta, ar fi mai simplu să îi pună la un loc pe toți și gata. să zicem pe un teren de fotbal, la poarta din stânga – 30 măscărici înfometați, în dreapta 300 figuranți care nu pot găsi răspunsul la întrebarea “de ce tocmai eu?”… și încă un stereotip – “asta nu e real, e doar un vis, trebuie să închid ochii pentru 10 secunde”…9…8…7…și jap, niște dinți în ceafă.
fluier de început, se joacă frumos, se aleargă mult, ocazii, ratări, se apropie minutul 90, finalul e aproape…și…și… apare van damme! ce, uitaseți că în filmele astea apare un van damme pe la sfârșit? un pic lucrat la sală și cu o expresie pe față de genul “futu-vă muma-n cur de zombie, stați că vedeți voi”. și chiar văd ei, din nefericire și noi. game over!
nu place audienţei? e mult prea violent şi scârbos? normal că e, la fel de mult precum un negru cu geacă de piele sigur vinde ceva şi un om al străzii murdar e un beţiv nenorocit.
love you all, mă uit la lună, mi se face foame şi vă muşc un pic!

profu’ de alba neagra

e vineri (cred), planuri pentru diseară, pentru weekend, clasic sau modern? grea decizie. old school cu ceva new wave? merge la fel de bine ca şi tochitura dobrogeană mixată cu nişte somon fumee + ananas. tot nehotărâre? ia, grupul şovăielnicilor un pas în faţă! mda, sunteţi caţiva, speram la mai puţini. cum? mai sunt unii care nu ştiu dacă să facă pasul? ştiţi, nu există jocul de-a alba-gri, nici bine şi mai puţin bine, cel puţin pentru mine, rime de bine! probabil că suma timpilor pierduţi în incertitudine v-ar şoca, dar nu suficient de mult încât să acţionaţi în vreun fel sau altul. ia, încă un pas înainte, să ieşiţi mai bine în evidenţă. începe să vi se pară că trece timpul pe lângă voi? nu vi se pare! se zice că viaţa e doar un drum, se poate sau nu, mai puţin contează asta, mai mult direcţia şi sensul. soluţia corectă? întotdeauna înainte! calea? întotdeauna cea mai dreaptă!
şi acum, concluzia: 2 paşi făcuţi în direcţia bună pe drumul cel mai scurt, puţină păcăleală pentru un scop nobil nu sună chiar rău. scopul scuză mijloacele, nu? perfect de acord, atât timp cât există.
altfel, drumul cel drept se va transforma în drumul spre pierzanie, da ăla pavat cu intenţii bune.
vă e frică să-l faceţi şi pe al treilea? hmm…vă mai păcălesc o dată, fac şi eu unul înainte, e cam, acelaşi lucru, distanţa a mai scăzut cu un pas. suntem aproape….dar ora se termină, a sunat clopoțelul.
remember, the power is yours, planetarilor!

darwin ia plasă de stele

‘Dan Negru şi-a scrântit piciorul după ce a căzut din copac!’
oau, până la urmă s-a dat jos din copac, invităm si restul redacţiei antenelor să facă asta!
hai că se poate!

brain enlargement pills

știu, înjurați-mă, nu se poate trăi fără ele, n-am zis asta.
serios acum, unele pilluri sunt bune, altele nu, dacă n-ai nevoie, nu le lua și tot așa, tralala-blablabla….ce mă deranjează: prea multe sunt inutile și altele lipsesc cu desăvârșire.
înțeleg rolul benefic al pastilelor împotriva diverselor dureri, de cap, de spate, de măsele, de cur (analgezice-glumă proastă). înțeleg rolul pastilelor de înainte, de după, în loc de (mai puțin), de țânțari, de gumă orbit, de pisoar și de ce mai vreți voi, dar nu pot să-mi imaginez la ce folosesc unele, cum ar fi:
– pastila de mărire a penisului. cine dracu e atât de retardat încât să creadă că înghiţind ceva, s-ar transforma în rocco siffredi? babuinilor, chestia aia n-o să vă crească nimic, poate doar burta dacă nu o folosiți ca în manualul de utilizare, trezirea!
– pastila de mărire a sânilor. varianta feminină a bărbatului macho wannabe pastilat;
– pastila de slăbit. d-zeu încearcă să vă spună ceva: nu mai bagaţi atât în voi şi faceţi puţină mişcare, nu vedeţi că sunteţi graşi? schimbaţi-vă translatorul, sibutramină nu, alt mod de viaţă da;
– alcohol pill. da, pe bune, chiar există. la ruşi, bineînţeles.

interesant, nu? ce-ar mai fi de inventat? hmm…pastila împotriva mahmurelii? cu toate că ar fi folositoare, mahmureala e un fel de pedeapsă, trebuie să simţi că ai făcut-o pe dos. te crezi mai dur decât minculescu? baby, nu e aşa! suferă!
altceva…pastila ciorbă rădăuţeană, în bucureşti nu poţi găsi aşa ceva cât de cât comestibil şi până în bucovina e distanţă mare…incă una bună: pastila anti-pastile, iei una şi nu mai simţi nevoia de altele.
atenţie totuşi să nu încurcaţi borcanele! vreţi să slăbiţi ‘fără a schimba nimic din regimul dumneavoastră alimentar, fără foame şi fără efort?’ aveţi grijă să nu vă treziţi cu cerebelul mai mare cu 5cm, în doar 3 săptămâni!
Be careful what you wish for, you might just get it!

pluto’s death awards

ca un fel de introducere, presupun că ştiţi stereotipurile în materie de  ‘ce să facem dacă aflăm că o mierlim în curând’. ce poţi face? cică să faci lucruri pe care ţi-ai dorit întotdeauna să le faci, follow your dreams,  să înoţi cu un delfin la apus, să faci sărituri cu paraşuta, sex in nuştuce pozitie/locaţie, bla bla, etc.  e grav dacă nu ştii ce-ai face, nu eşti suficient de zen, nu merge aşa, feng şuiul personal are nevoie de blue pill, de parcă ar trebui să te pregăteşti pentru asta temeinic,  să-ţi faci temele,  în caz că poate afli ceva nasol.  total neinteresant! există această şansă sau nu, n-ar fi mai simplu şi mai normal să le rezolvi înainte? de ce să aştepţi până mori să faci voyeurisme în tren? de ce nu te urci mâine in personalul de crevedia şi unleash the beast de faţă cu navetiştii de la avicola? ai vrut în tren? tocmai esti locomotivă!
mai interesant mi se pare modul cum vei da ortu’, aici nu merge cu ‘dacă’, nu suntem toţi gică petrescu. aşa că după un rest rece de mcchicken pe post de ofrandă, o incantaţie şi o gura de cola cu gheaţă, am primit şi răspunsul de la dl. pluto, doar suntem romani, vorba aia.
so, top 5 cele mai nasoale morţi:

1. Să fii mâncat de fratele siamez canibal
2. Să te ingropi de viu în acelaşi sicriu cu mircea badea
3. Să te lupţi cu chuck norris
4. Să te reîncarnezi prematur într-o muscă efemeră
5. Să mori de râs în timp ce citeşti postul ăsta (puţin probabil)

« Older entries