…si ce daca nu e cum vrem noi sa fie…si ce daca dupa ziua urmeaza noapte si dupa iarna vara…si ce daca nu citeste nimeni ce scriu…

Buna ziua dragii mosului!

Induplecat de mesajele sutelori de mii de fani ai blogului am decis sa ma intorc din nou si inca o data. Cu aceasta ocazie vreau sa le multumesc tuturor care ma sustin, parintilor mei ( I love you mum), prietenilor si tuturor celor care ma iubesc. De asemenea, vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca sunt sanatos, nu ca altii la 24 de ani care se vaita de diverse, pentru ca din punct de vedere financiar o duc extraordinar, pentru vila pe care o detin, pentru frumoasa mea masina Subaru Impreza WRX, pentru familia mea extraordinara, pentru weekendul de vis petrecut alaturi de iubita mea la Ibiza, pentru noptile fierbinti petrecute alaturi de ea, si lista poate continua la nesfarsit.

Amin!

V-ati gandit vreodata daca sunteti niste oameni “normali’? Si pana la urma ce inseamna sa fii “normal”? Cred ca ati auzit si voi remarci de genul: “Asta nu e normal!” sau “Asta nu e intreg la minte!”. Cine stabileste ce e normal si ce nu? Care sunt particularitatile normalitatii? De ce trebuie sa fim normali si cum sa facem asta? Probabil cuvantul “normal” vine de la norma…adica ceva de genul “toti o apa si-un pamant”. Sincer, nu vreau sa fiu “la norma”, prefer sa traiesc in lumea mea, asa cum e ea mai buna sau mai rea( fac si rime acum). Nu vreau sa ajung la o varsta, sa ma insor doar de dragul de a avea o nevasta, sa fiu gospodar, sa particip la activitatile vecinilor de scara, sa vorbesc elevat pentru ca asa e frumos, sa ma imbrac cu blugi, pantofi, camasa si vesta, sa ma trezesc in fiecare zi la 6:00 si sa ma duc la un birou la care sa ma prefac ca ii plac pe toti, sa imi repar singur masina( cumparata in rate) pentru ca un barbat adevarat “stie cu masinile”, sa traiesc de dragul de a trai, sa imbatranesc si sa umblu toata ziua cu RATB-ul, pentru ca “domne’ dupa o viata de munca macar atat sa avem si noi, calatorii gratis”, in cautarea unui kilogram de parizer mai ieftin, sa mor inconjurat de rude “usor” turmentate care abia asteapta parastasul ca sa se umfle de carnati si sarmale si care inainte de fiecare inghititura spun “Dumnezeuzeu sa-l ierte” si varsa bautura -dar foarte putina ca se le ajunga- pe fata de masa, scoasa special pentru acest eveniment monden.

Prefer sa nu fiu “normal”…fiti voi si pentru mine…Dumnezeu sa va ierte!

Mi-am permis sa citez un fragment dintr-un interviu realizat cu vedeta jingleurilor Radio Guerrilla, Tamango. Personal mi s-a parut extraordinar,  respect pentru realizator.

 ”Respect femeia.
Ne tradeaza cind vrea ea, cind ne-e lumea mai draga. Spune: ma duc sa iau o galeata cu apa si un pupic da. Tradeaza pe baza ca nu respecti, altfel numai o nesimtita face asta.

 Barbatul e drac.
Mai periculos ca femeia., Cind vede putin ban, isi ia o gagicuta la bere. Treaba e frumos cind se duce la restaurant, o duce acasa si cind vii acasa ii spui: “sarut mina” lui nevasta, ca ti-am adus o ciocolata sau ce stiu ca-ti apartine. Si sa o iei sa te joci cu ea, sa nu simta ca vii de la femeie. Eu am aceasta dulceata pentru romanca mea.

Toti copiii mei stie carte.
Eu nu am apucat, dormeam sub caruta si plingeam pe ploaie. Asa am auzit la vro 12 ani muzica teribila de jazz, era Amstrong. M-a zapacit domnul Luis. Este fanul meu. Dumneata ma intrebi cum simti moartea?
Nu am cum s-o simt din cauza ca moartea o simti si mori. “

Fotbalul nu e corect. Joci bine 75% din meci, conduci jocul si apoi faci cateva greseli si platesti. Ce coincidenta, nu? Si in viata e la fel….diferenta majora este ca la fotbal iti revii, sau nu, peste o etapa, sau doua…poti reveni la conducerea jocului si toata lumea va uita ce s-a intamplat pana atunci. Mult mai simplu, nu?

Din motive personale am decis sa iau o pauza de la scris….nu stiu daca il voi mai relua vreodata…..oricum ar fi va doresc sa fiti fericiti, linistiti si nu in ultimul rand iubiti…macar voi!

PS: Am schimbat si melodia zilei poate pentru ultima oara….

Cateodata imi vine sa plec, sa nu mai stiu nimic….dar unde sa plec si mai presus de asta cum sa fac sa nu mai stiu nimic? Asta este diferenta intre Bill Gates si Dumnezeu, primul a reusit sa construiasca un sistem pe care poti sa-l administrezi singur. Daca gresesti ceva…delete…replace…format c: daca ai facut totul praf. Nu inventeaza cineva si formatul memoriei umane? Daca reusiti da-ti-mi un apel…poate va raspund!

Aceasta este concluzia la care am ajuns in aceasta dinmineata frumoasa de sfarsit de septembrie. Dar ce inseamna sa te lupti cu morile de vant? Noi nici macar nu avem asa ceva….suntem prea prosti sa facem asa ceva….la noi nu bate vantul…la noi daca nu merge pica….În primul rând, trebuie să vedem mai întâi ce înţeleg ceilalţi prin “a te lupta cu morile de vânt”. Dacă, Doamne fereşte, noi ne vedem de-ale noastre, iar ceilalţi spun despre noi: “Ia uite, bă, cum se luptă ăla cu morile de vânt!” Extrem de neplăcut, nu-i aşa? In viziunea mea ”a te lupta cu morile de vânt înseamnă a te preta la acţiuni care nu îţi aduc nici un folos.” Sincer nici nu  cred ca v-aţi gândit la un alt fel de inteles…                

De exemplu, să fi bun cu cei din jurul tău. Da’ nu,  ce folos aduce o astfel de atitudine? Se stie că cei din jurul vostru abia aşteaptă “să vi-o tragă”. Aşa că este normal să le-o luaţi înainte. Cum? Voua nu vă place să faceţi rău nimănui? Mai ales cătelului vostru? Foarte frumos, dragă doamnă. Ştiu că aşa zice la Carte.  Cel puţin vă lasă să puneţi liniştită capul pe pernă. Nici nu vă latră… Aşa e. Dacă daţi în cineva, respectivul s-ar putea supăra. Ar putea raspunde! S-ar putea să nu aveţi nici un folos dintr-o astfel de acţiune… Are cineva o soluţie pentru o astfel de problemă? Să lovim pe la spate? Interesant. Adică să bârfim. Să aruncăm piatra în aşa fel încât să nu se vadă mâna care a aruncat-o… Da, da…

Sa continuam pe principiul romanesc? Ce ne “iese” daca facem asta?  Dar aceasta ar fi ca şi când as afirma că Don Quijote era plătit să se lupte cu morile de vânt. Cine este Don Quijote? Nu v-am zis? Idiotul de care a scris Cervantes. Da, unul care mai credea în tot felul de tâmpenii. Cavalerism, loialitate, dăruire de sine, dragoste curată, credinţă, moralitate…. Vă daţi seama că oamenii “normali” au râs de el, l-au alungat… A şi murit, de altfel… acum vreo cinci sute de ani…

Întorcând această problemă pe toate părţile, am gasit o solutie la toata chestia asta. Ar trebui să formăm o organizaţie, să zicem o Ligă Împotriva Morilor de Vânt. Când ele vor disparea, nimeni nu va mai avea cu ce se lupta. Sunteţi de acord cu această idee? De aceea, vă propun să deveniţi membrii fondatori ai acestei organizaţii… Staţi puţin… Unde fugiţi?
Buna dimineata….macar voua!

Mergand astazi cu tramvaiul 44 am observat pe ultimul scaun din spate un “aurolac” care se legana intruna inainte si inapoi. Banuiesc, ca este semnul unei anumite afectiuni sufletesti. Ce m-a socat foarte tare a fost faptul ca repeta intruna:

„PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE,

PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE,

PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE…”

 Acum stau si ma gandesc….eu ce-ar trebui sa fac?

Mi-am dat seama, cu strangere de inima, de cat de repede trece timpul. Totul se petrece intr-un ritm atat de nebunesc incat uneori ratezi ce e mai important fara sa iti dai seama. A mai trecut o zi, o luna, o vara… si e toamna iar. E toamna afara si e oamna inauntru. Nu-mi fac sperante desarte ca pot schimba cursul naturii, logic este sa vina apoi iarna, rece si pustie. Intotdeauna a primat noul fata de ceva invechit, riscul fata de prudenta asa ca nu ma astept sa vina primavara…nu te poti pune cu natura nu?