Fericiti cei saraci cu duhul….

Mi-am dat seama, cu strangere de inima, de cat de repede trece timpul. Totul se petrece intr-un ritm atat de nebunesc incat uneori ratezi ce e mai important fara sa iti dai seama. A mai trecut o zi, o luna, o vara… si e toamna iar. E toamna afara si e oamna inauntru. Nu-mi fac sperante desarte ca pot schimba cursul naturii, logic este sa vina apoi iarna, rece si pustie. Intotdeauna a primat noul fata de ceva invechit, riscul fata de prudenta asa ca nu ma astept sa vina primavara…nu te poti pune cu natura nu?